Title:
Despre terorism şi represiuni politice în Franţa secolului al XVIII-lea. Cazul lui Ludovic al XVII-lea
Title info:
În: Focarele separatiste şi impactul lor asupra terorismului contemporan = Separatist focuses and their impact on contemporary terrorism : (Materialele conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale, 16 martie 2017), Chișinău, 2017, p. 10-19. ISBN 978-9975-121-38-5.
Publication type:
dSpace
Office:
Bloc 1 (str. Gh. Asachi 21)
Count (Block 1):
1
labels.backend.courses.fields.notes:
Articolul are ca subiect teroarea de stat şi represiunile politice analizate în baza evenimentelor
care au avut loc în perioada Revoluţiei Franceze din 1789. În context, se specifică că teroarea este numele
generic dat perioadei ce a urmat preluării puterii de către cea mai radicală grupare, a iacobinilor,
perioadă în care violenţa fizică, asociată cu ameninţarea prin folosirea violenţei, a fost practicată
în scopul creării bazei unei noi ordini sociale. Astfel, ţara care, în pofida faptului că a proclamat
„Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului”, a păşit pe calea terorii şi injustiţiei. Prin urmare,
autorii prezentului studiu scot în evidenţă cauzele acestui fenomen şi căile principale de contracarare a
lui la etapa actuală de dezvoltare a societăţii.
Un alt aspect abordat în articol ţine de destinul trist al unui copil, cunoscut cu numele Ludovic
al XVII-lea, care a avut ghinionul de a se naşte într-o familie regală importantă a Europei şi care a prins
şi vremurile tulburi ale unei revoluţii. Cazul lui oferă posibilitate de a analiza represiunea, procesul
de „spălare” a creierilor, obligarea de a denunţa calomnios împotriva părinţilor, impunerea dezicerii
de religie şi acceptarea doctrinei revoluţionare, manipularea, precum şi tratamentele inumane şi
degradante în calitate de manifestări ale terorismului revoluţionar.
În concluzie, se apreciază că această perioadă relativ scurtă, când teroarea şi-a arătat faţa sa
îngrozitoare sub forma terorismului de stat, trebuie să rămână în vizorul cercetătorilor şi a structurilor
abilitate în vederea contracarării acestuia la etapele ulterioare de dezvoltare a societăţii.
